Dana Dumitra, Vasile Nicolae
Complicații protetice în implantologia orală
ISBN 978-606-616-441-2
Sibiu, 2021
20,7x29,3 cm
258 pag.

     Succesul clinic și longevitatea implanturilor dentare endoosoase ca elemente de susţinere sunt controlate, în mare măsură, de întregul sistem în care funcționează. Planul de tratament este responsabil pentru proiectarea, numărul și poziția implanturilor. După realizarea unei reconstrucții protetice, a unui contur corespunzător al osului crestal şi a sănătăţii gingivale, putem aprecia ca principale cauze primare ale pierderii iniţiale de os în jurul implanturilor următoarele: stresul mecanic, şi/sau solicitarea peste limitele fizice ale ţestuturilor dure, lipsa unei echilibrări ocluzale temeinice, nerespectarea protocolului postoperator și igiena necorespunzătoare. Dar de departe, după reabilitarea chirurgicală și protetică de succes cu ajutorul unei lucrări protetice pasive, solicitări dăunătoare şi forţele aplicate pe implanturi şi ţesuturile înconjurătoare rezultate, în principiu, din contactele ocluzale neechilibrate reprezintă principala cauză de insucces a tratamentului. Complicațiile (suportul protetic și/sau osos) raportate în studiile de monitorizare subliniază faptul că ocluzia este un factor determinant pentru succes sau eșec.
     Alegerea unei scheme ocluzale pentru protezele cu suport implantar este vastă și, deseori, controversată. Aproape toate conceptele se bazează pe cele dezvoltate pe dinți naturali și sunt transpuse la sisteme cu sprijin implantar, fără nici o modificare. Nu există studii clinice controlate publicate care să compare diferitele teorii ale ocluziei pe implant. Rata de supraviețuire a implanturilor (nu calitatea sănătății), raportate de diferiți practicieni, sunt adesea în limite similare, deși liniile directoare de restaurare diferă. Multitudinea de variabile dintr-o populație de pacienți face ca studiile de serii de caz ale diferitelor filozofii ocluzale implantare să fie imposibil de condus. În locul abordării problemelor care rezultă în pierderea implantului, pierderea osoasă și / sau alte complicaţii protetice, mai benefică este o analiză a factorului de risc. De exemplu, fumatul este un factor de risc pentru sănătate. Nu toți fumătorii dezvoltă probleme de sănătate ca urmare a fumatului, dar profesia consideră fumatul un factor de risc crescut. De asemenea, diabetul necontrolat este un factor de risc pentru sănătatea parodontală. Faptul că anumiți pacienți cu diabet nu au boală parodontală, nu anulează diabetul ca factor de risc. Într-un mod similar, factorii de risc pot fi stabiliți pentru planurile de tratament în stomatologia implanturilor. De exemplu, protezele pe implanturi cu braţe de pârghie extinse au avut succes. Cu toate acestea, factorii biomecanici demonstrează clar un risc crescut.
     Parametrii biomecanici sunt indicatori excelenți ai riscului crescut, deoarece sunt obiectivi și pot fi măsurați. Se poate stabili ce condiție prezintă un risc mai mare și cu cât este crescut riscul. Prin urmare, conceptele ocluzale dezvoltate în acest capitol provin de la factori de risc biomecanici.
     În cadrul acestei cărți am optat pentru a oferii cititorului (medicul stomatolog specalizat) informații utile privind noțiunile de baza (clasice) din ocluzologie, la care am completat cu informații noi , de actualitate privind ocluzia pe implanturi, venind în sprijinul acestuia cu informații de ultimă oră ale unor studii realizate de implantologi cu renume, în așa fel încât rezultatele acestor studii să servească medicul stomatolog specializat pe reabilitare orală care are responsabilități specifice de a minimiza supraîncărcările pentru interfața os-implant. Acestea includ un diagnostic adecvat care să conducă la un plan de tratament ce oferă un suport adecvat, bazat pe individualitatea factorilor de forță a pacientului, proteză pasivă cu retenție și formă adecvate și o încărcare progresivă pentru a îmbunătăți cantitatea și densitatea osului adiacent și pentru a reduce și mai mult riscul de stres dincolo de limitele fiziologice. Elementul final este dezvoltarea unei scheme ocluzale care să minimizeze factorii de risc și să permită restaurarea funcţiei în armonie cu restul sistemului stomatognat.

Autorii