coord. Corneliu Moșoiu
Adicțiile - o abordare multidimensională
ISBN 978-606-616-284-5
Sibiu, 2017
14,5x20,5 cm
148 pag.

   Boala mentală este cauzată de modificările structurale şi/sau funcţionale de la nivelul creierului ce pot apare ca urmare a unor defecte genetice moştenite şi care pot predispune persoana respectivă la adicții. Agresiunile toxice, imunologice, infecţioase, traumatice survenite în viaţa intrauterină, perinatal, sau precoce în perioada micii copilării, stressori de mediu cronici sau situaţii de viaţă negative, impredictibile, apărute de timpuriu în existenţa individului pot predispune la adicții. Boala mentală reflectă atât inabilitatea persoanei de a face faţă stressului, determinând reacţii necorespunzătoare, dezorganizare, comportament inaceptabil cât şi inabilitatea de a răspunde în concordanţă cu expectaţiile celorlalţi şi cerinţele societăţii. Putem spune că individul este o unitate psihosomatică şi socială, cu caracter de unicitate și care nu poate fi analizată strict pe componentele sistemului psihic. În consecință, pe lângă unicitatea psihosomatică, individul are și o istorie unică a vieţii, prezentul fiind o continuare a trecutului, cu o influenţă semnificativă asupra viitorului.
   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
   Apariţia adicției poate fi conceptualizată drept rezultatul unei interacțiuni dintre predispoziţie, teren şi factori nocivi (predispozanţi, favorizanţi, determinanţi, declanşatori). În psihopatologia adicției, prin teren se înţelege structura personalităţii ca integrator al condiţionărilor normale şi patologice cumulate de-a lungul vieţii individului.
   Conceptul de vulnerabilitate se referă la ansamblul resurselor persoanei cuprinzând resursele interne (inteligență, strategii de coping, mecanisme de apărare, echilibru excitație-inhibiție etc.) şi resursele externe (reţeaua de suport social, inserţia profesională, resursele financiare, educația etc.). În cazul adicțiilor, o persoană vulnerabilă dezvoltă întotdeauna o stare psihopatologică ca urmare a acţiunii unui eveniment stressor recent, fie el şi de intensitate minimă dacă individul se află în perioada de vulnerabilitate maximă. Vulnerabilitatea determinată, pentru o anumită entitate psihopatologică, poate fi identificată prin prezența unor „markeri” biologici şi psihologici de fond, constituind astfel elemente indispensabile pentru identificarea şi supravegherea grupelor populaţionale cu risc crescut. Persoana predispusă sau vulnerabilă endogen pentru adicții, poate să nu atragă atenţia prin nimic atenția celorlalţi şi să apară, în cadrul populaţiei generale, ca o persoană „obişnuită”, mai ales când trăieşte într-o „nişă ecologică” umană favorizantă, protectivă şi comprehensivă. Între vulnerabilitatea persoanei pentru tulburări psihice (în sens nespecific şi specific) şi apariţia unui episod psihopatologic în urma unor stressori recenţi, se interpune situaţia în care persoana are o vulnerabilitate crescută circumstanţial. Această creştere poate fi determinată de o influență „exterioară” (scăderea reţelei de suport social, evenimente de viaţă traumatizante, schimbări de viaţă solicitante, tensiuni psiho-sociale, economice etc.) şi de o influență „interioară” ce caracterizează ciclurile vieţii (anumite boli sunt mai caracteristice anumitor perioade de viaţă).
   Vulnerabilitatea de tip „endogen” este condiţionată, în primul rând, de factori genetici şi biologici prenatali, precum şi de factori postnatali. Rolul important al factorilor genetici a fost demonstrat pentru toate entităţile psihiatrice, inclusiv pentru alcoolismul cronic. Tot genetic se poate transmite o sensibilitate crescută (o fragilitate) în organizarea bio-psihologică a ritmurilor circadiene şi supradiene, în depăşirea perioadelor de „criză”, în dezvoltare (ciclurile vieţii adulte), precum şi o fragilitate în funcţionarea unor sisteme endocrine şi de neuro-transmisie cerebrală (dopaminergice, serotoninergice, noradrenergice etc.).